CONVULSÍV, -Ă adj. care produce, care se manifestă prin convulsii. ♦ tuse ~ă = boală infecțioasă la copii care se manifestă prin tuse puternică cu convulsii. (< fr. convulsif) Vezi definitia »

INHIBITÍV, -Ă adj. inhibitor. (< fr. inhibitif) Vezi definitia »

ANTICONVULSÍV, -Ă adj., s.n. (Remediu) propriu a calma sau preveni convulsiile. [Cf. fr. anticonvulsif]. Vezi definitia »

LONGEVÍV, -Ă adj., s.m. și f. (Liv.) Longev. [Et. incertă]. Vezi definitia »

INJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) în care un element al celei de-a doua mulțimi are în plus un antecedent. (< fr. injectif) Vezi definitia »