DEPOZÍȚIE, depoziții, s. f. Declarație a unui martor în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute prin propriile-i simțuri (văz, auz) și de natură să aducă lămuriri în pricina respectivă; mărturie. [Var.: depozițiúne s. f.] – Din fr. déposition, lat. depositio, -onis. Vezi definitia »

EXOTIROPEXÍE s. f. operație chirurgicală în scopul extirpării tiroidei. (< fr. exothyropexie) Vezi definitia »

MEMÓRIE, memorii, s. f. 1. Proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. ♦ Minte (considerată ca sediu al procesului de memorare). ◊ Loc. adv. Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost. 2. Păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire. ♦ Amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă. ◊ Expr. În memoria cuiva (sau a ceva) = în amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu. 3. Parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator (2). – Din lat., it. memoria, fr. mémoire. Vezi definitia »

DÁFNIE s.f. (Zool.) Mic crustaceu de apă dulce, frecvent în zooplancton; purice-de-apă. [Gen. -iei. / < fr. daphnie]. Vezi definitia »

PRELÉCȚIE, prelecții, s. f. (Înv.) Prelegere. – Var. (după alte surse) prelecțiune. – Din lat. praelectio, -onis. Vezi definitia »