Definita cuvantului improvizație
IMPROVIZÁȚIE s.f. Improvizare; interpretare spontană, nepregătită a unei teme date sau libere; piesă muzicală improvizată. ♦ Discurs, versuri etc. improvizate. ♦ Lucru făcut la repezeală, la moment. [Gen. -iei, var. improvizațiune s.f. / cf. fr. improvisation, it. improvvisazione, rus. improvizațiia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu improvizație
pomazánie, pomazánii, s.f. (înv.) 1. miruire, ungere; botez. 2. (în forma: pomozanie) danie în bani făcută de către domnitor unei biserici sau unei mănăstiri. Vezi definitia »
TENOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a unui tendon. (< fr. ténotomie) Vezi definitia »
PORFIRINURÍE s. f. prezența porfirinei în urină. (< fr. porphyrinurie) Vezi definitia »
MÚIE (arg.) gură. (Dicționarul de sinonime al limbii române de Luiza Seche și Mircea Seche) Vezi definitia »
ARMONÍE1, armonii, s. f. 1. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg; acord, concordanță. ♦ Bună înțelegere. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie). ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură. 2. Concordanță fonică între sunetele unui acord. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile în compoziție. – Fr. harmonie (lat. lit. harmonia). Vezi definitia »