PLĂCEÁ, plac, vb. II. Intranz. și tranz. (Cu subiectul logic în dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ◊ Expr. Știi că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? exprimă mirarea, dezaprobarea în fața unei propuneri, a unei afirmații etc. care nu-ți convine, cu care nu ești de acord etc. Îmi place să cred că... = sper să... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi. 3. A avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A vrea, a dori. – Lat. placere. Vezi definitia »

ópșpelea (= optsprezecelea) num. ord. (f. opșpea) Vezi definitia »

SEFTEÁ s. f. v. saftea. Vezi definitia »

HÁPLEA s. m. 1. Om nătărău, prostănac. 2. Om lacom la mâncare. [Var.: háple s. m.] – Din bg. hapljo. Vezi definitia »

blamanjeá (-ele), s. f. – Mîncare albă, gelatină de pasăre. Fr. blanc-manger, prin intermediul rus. blamanže (Bogaci, BF, VI, 197). Mold. Vezi definitia »