creá (-eéz, -át), vb. – 1. A face, a produce, a înființa. – 2. A inventa, a concepe. Lat. creare (fr. créer, sec. XIX). – Der. creați(un)e, s. f.; creator, s. m.; creatură, s. f.; recrea, vb.; recreație, s. f.; procrea, vb. din fr. Vezi definitia »

aievea Vezi definitia »

dirmeá, dirméle, s.f. (înv.) broboadă țărănească albă. Vezi definitia »

dureá (-dor, durére), vb. – A chinui, a face rău. – Mr. dor, durută, dureare, megl. doari, istr. dǫre. Lat. dǒlĕre (Cihac, I, 78; Pușcariu 543; Candrea-Dens., 525; REW 2721), cf. it. dolere (mil. dori), prov., sp. doler, v. fr. doloir, port. doer. Cuvînt general folosit (ALR, I, 139). Der. durere, s. f. (chin, suferință), cf. Șeineanu, Semasiol., 186; duroare, s. f. (înv., durere; înv., reumatism), din lat. dǒlōrem (Pușcariu 562; REW 2724), cuvînt care supraviețuiește în mr.; dureros, adj. (care provoacă durere), de la durere cu suf. -os (după Pușcariu 553 și REW 2725, din lat. dǒlorosus al cărui rezultat normal, dururos, a dispărut, dar apare în sec. XVII și în mr.); îndurera, vb. (a întrista, a mîhni, a produce durere). Vezi definitia »

checeá (-éle), s. f. – (Înv.) covor de pluș. Tc. keçe „pluș” (Șeineanu, II, 35). Sec. XVIII. – Der. checeliu, adj. (plușat; s-a spus numai despre bonetele ienicerilor), din tc. keçelü. Vezi definitia »