PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat. Vezi definitia »

VERBALIZÁT, -Ă, verbalizați, -te, adj. Care a fost expus, exprimat în cuvinte. – V. verbaliza. Vezi definitia »

SUPRAETAJÁT, -Ă, supraetajați, -te, adj. (Despre construcții) Peste care s-a adăugat un etaj, ulterior construirii inițiale. [Pr.: -pra-e-] – V. supraetaja. Vezi definitia »

iscusát (-tă), adj. – Scutit de impozite. Ngr. ἐξϰουσάτος, din lat. excusatus (Bogrea, Lui N. Iorga, omagiu, Craiova 1922, p. 51-63; Drăganu, Dacor., III, 726; DAR). Popular, rar. Vezi definitia »

NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. 1. Care nu poate fi măsurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpânire, de cumpătare în comportări; impulsiv. – Ne- + măsurat. Vezi definitia »