TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă sau boroană cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec. Vezi definitia »

cărícă (căríci), s. f. – Rotiță. Mag. karika (DAR). În Trans. Vezi definitia »

póltină, póltine, s.f. (înv.) poltinic (v.). Vezi definitia »

CHELITURĂ (‹ chelie) s. f. Termen popular care desemnează o suprafață de teren sărăturat, lipsită de vegetație în perioada secetoasă a anului. Vezi definitia »

ȘTIRBITÚRĂ, știrbituri, s. f. 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți; știrbenie. 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; p. ext. ruptură, gaură. 3. Fig. Diminuare a valorii, a însemnătății etc. (cuiva sau a ceva); încălcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.). – Știrbi + suf. -tură. Vezi definitia »