gîză (gấze), s. f. – 1. Insectă. – 2. Lighioană, vietate. – Var. ghiză. Creație expresivă, bazată pe imitarea zumzăitului, cf. bîză, și sl. g(ŭ)myžĭ „insectă”. După Cihac, II, 120 și Scriban, din pol. giez, care pare mai puțin probabil. Candrea, Elemente, 406, presupune că trebuie să se plece de la un vb. imitativ *gîzîi, format ca bîzîi. – Der. gîzulie, gîjulie, gujulie, gîzoabă, s. f. (insectă). Din rom. provine rut. gadzulja „gîndac” (Candrea, Elemente, 406). Vezi definitia »

PETROGENÉZĂ s. f. Ramură a geologiei care studiază proveniența rocilor. – Din fr. pétrogenèse. Vezi definitia »

FERMENTOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată de fermentograf. [Cf. fr. fermentogramme]. Vezi definitia »

ALIVÁNCĂ, alivenci, s. f. (Reg.) 1. Turtă făcută din mălai amestecat cu lapte bătut și cu brânză și coaptă în cuptor cu unt sau cu smântână. 2. (La pl.) Numele unei hore; melodia după care se execută. – Et. nec. Vezi definitia »

SNOPEÁLĂ, snopeli, s. f. Bătaie strașnică; chelfăneală. – Snopi + suf. -eală. Vezi definitia »