AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire sau adăpost; refugiu. ◊ Drept de azil = protecție de care se bucură cineva în virtutea unei legi. 2. (În trecut) Instituție în care erau internați bătrânii, infirmii etc. fără familie sau de care nu puteau sau nu voiau să se îngrijească familiile respective. – Fr. asile (lat. lit. asylum). Vezi definitia »

INESTIMÁBIL, -Ă adj. de neprețuit; inapreciabil; foarte valoros; inevaluabil. (< fr. inestimable, lat. inaestimabilis) Vezi definitia »

SUGESTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi influențat prin sugestie. [Cf. fr. suggestible]. Vezi definitia »

CASÁBIL, -Ă adj. 1. Casant. 2. (Despre o hotărâre judecătorească) Care poate fi anulat în urma unui apel sau a unui recurs. [Cf. fr. cassable]. Vezi definitia »

ELECTROMOBÍL s. n. automobil cu motor electric. (< germ. Elektromobil, fr. électromobile) Vezi definitia »