MONOFTALMÍE s. f. monopsie. (< fr. monophtalmie) Vezi definitia »

ACHILÍE s. f. absența acidului clorhidric și a pepsinei din sucul gastric. (< fr. achylie) Vezi definitia »

AXIOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplină filozofică care studiază valorile; teoria valorilor. Bazele a. ca disciplină aparte au fost puse în a doua jumătate a sec. 19, de R.H. Lotze și în continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de școala reprezentanților neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) cărora li se datorează distincțiile riguroase între valoare și existență, sens și valoare, valori și lucruri. Importante contribuții au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum și filozofii români: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Speranția, P. Comarnescu. Vezi definitia »

HIDROGRAFÍE s. f. 1. ramură a hidrologiei care studiază hidrosfera sau o parte a ei. 2. totalitatea apelor unei regiuni. 3. topografie marină. ◊ totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. (< fr. hydrographie) Vezi definitia »

FIBRINURÍE s. f. eliminare de fibrină prin urină. (< fr. fibrinurie) Vezi definitia »