SUBESTIMÁ, subestiméz, vb. I. Tranz. A atribui unei ființe, unui lucru, unei împrejurări o importanță sau o valoare mai mică decât cea reală; a subaprecia, a subevalua. ◊ Refl. X se subestimează. – Sub¹- + estima (după fr. sous-estimer). Vezi definitia »

ÎNGĂIMÁ, îngắim, vb. I. 1. Tranz. A rosti cu greutate, nedeslușit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla (2); p. ext. a fredona, a cânta. 2. Refl. (Reg.) A sta la îndoială; a zăbovi. [Prez. ind. și: îngáim, îngăimez] – Et. nec. Vezi definitia »

înspăimá, înspăiméz, vb. I (înv.) a (se) înspăimânta. Vezi definitia »

strămá, străméz, vb. I (reg.) a destrăma. Vezi definitia »

ma voi duce la piata, v-am adus creveti Vezi definitia »