TRANSMODULÁȚIE s.f. (Fiz.) Deformare a unui semnal radioelectric, datorită suprapunerii unui alt semnal. [< fr. transmodulation]. Vezi definitia »

ANACUZÍE s.f. (Med.) Pierderea totală a auzului; surzenie; cofoză. [< fr. anacousie, cf. gr. an – fără, akociein – a auzi]. Vezi definitia »

ACCELERÁȚIE, accelerații, s. f. Variație a vitezei unui corp, în raport cu unitatea de timp. – Fr. accélération (lat. lit. acceleratio, -onis). Vezi definitia »

STENOTIPÍE s. f. stenografiere mecanică. (< fr. sténotypie) Vezi definitia »

ANOMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. [< fr. annomination, cf. lat. ad – lângă, nominare – a numi]. Vezi definitia »