Definita cuvantului florentin
FLORENTÍN, -Ă, florentíni, -e, adj., subst. 1. Adj., s.m. și f. (Locuitor) din Florența. ♦ (s.f.) Dialect vorbit de florentini. 2. Adj. Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea proporțiilor mari și severe ale stilului antic cu eleganța stilurilor bizantin și roman; pălărie florentină (și s.f.) = pălărie (din împletitură de pai) cu boruri largi și împodobită cu flori. (din fr. florentin, it. fiorentino)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu florentin
zăitín s. n. – Untdelemn. Sb. zejtin (Tiktin). În Banat. Vezi definitia »
in Ardeal (mărginimea Sibiului) folosit si ca sinonim pentru gard de lemn (nu foarte solid) asa ar fi de facto corect! Vezi definitia »
din engl „obsolete”; adj; care nu mai este folosit din cauza aparitiei unei versiuni imbunatatite; in romana óbsolete' – se aude exact cum se scrie, a intrat atat ca adjectiv cat si ca substantiv, putand insemna, in functie de context, orice lucru/om prost, etc; depreciativ, in general. Vezi definitia »
GIN1 s. n. băutură alcoolică din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. (< engl. gin) Vezi definitia »
PINGUÍN s.m. Pasăre palmipedă din mările arctice, cu aripi scurte, cu pieptul alb și cu mersul legănat, care stă în poziție verticală. [Pron. -gu-in. / < fr. pingouin]. Vezi definitia »