ALCĂTUÍRE, alcătuiri, s. f. Acțiunea de a (se) alcătui¹ și rezultatul ei; întocmire, compunere, constituire, alcătuială. ♦ Compoziție, structură. – V. alcătui¹. Vezi definitia »

DEZNĂDĂJDUÍRE s. f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ◊ Loc. vb. (Înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – V. deznădăjdui. Vezi definitia »

GÂNGĂVÍRE, gângăviri, s. f. Acțiunea de a (se) gângăvi și rezultatul ei. – V. gângăvi. Vezi definitia »

PROZAIZÁRE, prozaizări, s. f. Acțiunea de a prozaiza. [Pr.: -za-i-] – V. prozaiza. Vezi definitia »

TRAVERSÁRE s.f. Acțiunea de a traversa și rezultatul ei; trecere peste... ♦ (Concr.) Instalație la întretăierea a două linii de cale ferată. ♦ Așezare a unei nave cu axa paralelă cu crestele valurilor. [< traversa]. Vezi definitia »