Definita cuvantului interlocutoriu
INTERLOCUTÓRIU, -IE adj. (Jur.) Cu caracter de interlocuțiune; interlocutiv. [Pron. -riu. / cf. fr. interlocutoire, it. interlocutorio].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu interlocutoriu
sufletériu, sufletérii, s.m. (înv. și reg.) preot care primește spovedania unui condamnat la moarte. Vezi definitia »
tiútiu1 adj. inv. (reg.; în expr.) a fi tiutiu = a fi țicnit, cam nebun; a fi beat mort. Vezi definitia »
JÉRIU s. n. 1. comisie de specialiști însărcinată cu clasificarea și promovarea unor candidați sau a unor participanți la un concurs, la o competiție sportivă. 2. totalitatea celor care compun o instanță de judecată. (< fr. jury) Vezi definitia »
LAVÍU, laviuri, s. n. Mod de a colora monocrom un desen prin tente cu tuș diluat sau cu o culoare de apă; (concr.) desen executat în acest mod. – Din fr. lavis. Vezi definitia »
PRESTÍGIU s. n. Autoritate morală de care se bucură cineva sau ceva; vază, considerație; importanță. ◊ Fig. Strălucire, farmec, atracție. – Fr. prestige (lat. lit. praestigium). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z