ÉRBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. – Din fr. erbium, germ. Erbium. Vezi definitia »

SINCÍȚIU, sinciții, s. n. Masă de protoplasmă care conține un mare număr de nuclee, provenită din fuziunea mai multor celule sau dintr-o multiplicare foarte activă a celulelor. – Din fr. syncytium. Vezi definitia »

păzarlíu, păzarlíi, s.m. (înv.) târgoveț. Vezi definitia »

ALUMÍNIU s. n. Metal ușor, ductil și maleabil, de culoare argintie, folosit pe scară întinsă în industrie și în tehnică. [Var.: alumínium s. n.] – Din fr. aluminium. Vezi definitia »

săríu s.n. (reg.; în sintagma) săriu nopții = miezul nopții, tăria nopții, toiul nopții. Vezi definitia »