Definita cuvantului interogativ
INTEROGATÍV, -Ă adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. ◊ Propoziție interogativă (și s.f.) = propoziție prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare. [Cf. lat. interrogativus, fr. interrogatif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu interogativ
CONSTATATÍV, -Ă, constatativi, -e, adj. Care constată, care înregistrează ceva ca atare. – Din fr. constatatif. Vezi definitia »
ANTICOROSÍV, -Ă, anticorosivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. – Anti- + corosiv. Vezi definitia »
OMISÍV, -Ă, omisivi, -e, adj. Cu omisiuni. – Din engl. omissive. Vezi definitia »
TRANSPOZITÍV, -Ă, transpozitivi, -e, adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. – Din fr. [langues] transpositives. Vezi definitia »
CONDUCTÍV, -Ă, conductivi, -e, adj. Referitor la conductibilitatea electrică. ◊ Legătură conductivă = legătură între două elemente de circuit electric, realizată prin intermediul unui conductor electric, al unui aparat de conectare sau al unui conector; legătură galvanică. – Din fr. conductive. Vezi definitia »