COMPULSÍV, -Ă adj. referitor la compulsiune. (<fr. compulsif) Vezi definitia »

REDUPLICATÍV, -Ă adj. Care exprimă, indică repetarea. [< fr. réduplicatif]. Vezi definitia »

EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. Vezi definitia »

ADAPTATÍV, -Ă adj. care se poate adapta; adaptiv. (< fr. adaptatif) Vezi definitia »

MULTIPLICATÍV, -Ă, multiplicativi, -e, adj. Care multiplică. ◊ (Gram.) Numeral multiplicativ = numeral care arată în ce proporție crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. – Din fr. multiplicatif. Vezi definitia »