MAGNÉZIE s.f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, întrebuințat în medicină ca purgativ. [Gen. -iei. / < fr. magnésie]. Vezi definitia »

CĂȚÍE s. f. v. cățuie. Vezi definitia »

PIERZÁNIE s. f. (Pop.) 1. Moarte (năprasnică, violentă), ucidere în masă; primejdie de moarte, nenorocire, suferință mare, dezastru, prăpăd. 2. Decădere, degradare (morală); desfrâu, perdiție. – Pierde + suf. -anie. Vezi definitia »

HIPOTIROIDÍE s. f. boală cauzată de o hiposecreție a glandei tiroide; hipotiroidism. (< fr. hypothyroïdie) Vezi definitia »

TARSECTOMÍE, tarsectomii, s. f. (Med.) Rezecție a oaselor tarsului. – Din fr. tarsectomie. Vezi definitia »