sâhlíște, sâhlíști, s.f. (reg.) pădure deasă; hățiș, sihlă. Vezi definitia »

CONTIGUITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ♦ Vecinătate spațială și temporală. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. contiguïté. Vezi definitia »

ALCALINITÁTE s. f. însușire a unei substanțe de a fi alcalină. ◊ concentrație în ioni de hidroxili a unei soluții. (< fr. alcalinité) Vezi definitia »

brabete, brabeți s. m. porumbel. Vezi definitia »

míriște (míriști), s. f. – Teren după recoltare. – Var. (Trans.) miriștină. Bg. merište (Berneker, II, 37; Conev 68; Candrea), din tc. mera, cf. merea. Mai puțin probabilă der. din sl. mirŭ (Capidan, RF, II, 280). Vezi definitia »