factitív¹ adj. m.; f. factitívă, pl. factitíve Vezi definitia »

corozív adj. m., pl. corozívi; f. corozívă, pl. corozíve Vezi definitia »

EXCURSÍV, -Ă adj. cu caracter de excurs (1). (< fr. excursif) Vezi definitia »

DIMINUTÍV, -Ă I. s. n. 1. cuvânt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. 2. element distinctiv (al unui produs). 3. abreviere. II. adj. care folosește exagerat diminutivele. (< fr. diminutif, lat. diminutivus) Vezi definitia »

OSTENTATÍV, -Ă adj. cu ostentație; provocator; ostentatoriu. (< germ. ostentativ, it. ostentativo) Vezi definitia »