FOTOGRAFÍE s.f. 1. Arta și tehnica de a fixa pe o suprafață sensibilă la acțiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsă într-o cameră obscură, care apoi se poate reproduce prin copierea clișeului negativ pe care a fost imprimată; tehnica fotografierii. 2. Imagine a unei priveliști, a unei ființe, a unui obiect etc. fixată pe hârtie fotografică. [Gen. -iei. / < fr. photographie, cf. gr. phos – lumină, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

TEOSOFÍE s.f. v. teozofie. Vezi definitia »

ADJUDECÁȚIE s. f. adjudecare. (< fr. adjudication, lat. adiudicatio) Vezi definitia »

GEOTAXÍE s. f. geotactism. (< fr. géotaxie) Vezi definitia »

INECUÁȚIE s. f. (mat.) inegalitate conținând elemente cunoscute și necunoscute, adevărată numai pentru anumite valori ale elementelor necunoscute. (< fr. inéquation) Vezi definitia »