REGENERATÓR, -OÁRE adj. Care regenerează; înnoitor; regenerativ. // s.n. Sistem tehnic folosit pentru regenerarea unui material uzat. [Cf. fr. régénérateur]. Vezi definitia »

PUNCTATÓR, punctatoare, s. n. Unealtă de oțel cu vârf conic ascuțit, cu ajutorul căreia se trasează (prin lovirea cu ciocanul) pe diverse piese metalice reperele unei perforații ulterioare. – Puncta + suf. -tor. Vezi definitia »

nor (nóri), s. m. – Masă de vapori, de picături de lichid, de fum etc. aflate în suspensie în atmosferă. – Var. (Mold.) nour, (Olt.) noor, (Banat) nuor, nuvăr, (înv.) nuar. – Mr. nior, năur, megl. nor, istr. n(u)or. Lat. nūbĭlus (Pușcariu 1189; Candrea-Dens., 1240; REW 5975), cf. it. nuvolo, prov. nivol, cat. nuvol, sp. (nube), astur. nublo. Baza *nibulum (Pascu, Beiträge, 18) nu pare necesară. Conservarea lui ou, oo în var. se datorează, poate, prezența lui r (Graur, BL, III, 53). – Der. no(u)ros, adj. (înnorat); (î)no(u)ra, vb. (a se acoperi cu nori); nourată, s. f. (oaie cu lînă gri). Vezi definitia »

CVADRIMOTÓR, cvadrimotoare, s. n. Avion echipat cu patru motoare cu ardere internă. [Var.: cuadrimotór s. n.] – Din fr. quadrimoteur. Vezi definitia »

FOTOCONDUCTÓR, -OÁRE, fotoconductori, -oare, adj. (Fiz.) Care prezintă conductibilitate suplimentară sub acțiunea luminii. – Din fr. photoconducteur, engl. photoconductor. Vezi definitia »