DISPOZÍȚIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărâre, ordin. ◊ Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat. 2. Așezare, orânduire, orânduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc. 3. Stare sufletească. [Gen. -iei, var. dispozițiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio]. Vezi definitia »

RADIOSCOPÍE s. f. examinare vizuală a unui corp opac prin proiectare pe un ecran fluorescent a unui fascicul de raze X care străbat acel corp. ◊ imaginea obținută. (< fr. radioscopie) Vezi definitia »

DIURÍE s. f. urinare deasă în timpul zilei. (< fr. diurie) Vezi definitia »

MENINGOPATÍE s. f. denumire generică dată afecțiunilor meningelor. (< fr. méningopathie) Vezi definitia »

ARTROGRAFÍE s. f. radiografie a unei articulații (1) cu ajutorul unei substanțe de contrast. (< fr. arthrographie) Vezi definitia »