UNIVERSALÍSM s.n. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; multilateralitate în cunoștințe; universalitate. 2. (Fil.) Denumire dată teoriilor care afirmă existența unei realități ca un tot unic, universal. 3. Direcție idealistă care promovează ideea unei morale unice, general-umane, în cadrul societății. [Cf. fr. universalisme]. Vezi definitia »

ETERÍSM s.n. (Med.) Stare patologică provocată de vaporii de eter. [< fr. éthérisme]. Vezi definitia »

FRANCHÍSM s.n. Doctrina și mișcarea politică fascistă apărată și impusă în Spania de generalul Francisco Franco. [< fr. franquisme]. Vezi definitia »

NEOCONFUCIANÍSM s.n. Curent filozofic apărut în China în sec. X-XIII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. [Cf. fr. néo-confucianisme]. Vezi definitia »

NAZÍSM s. n. doctrină politică a fascismului german, profund antiumană, care, susținând superioritatea rasei ariene, încerca să justifice violența, genocidul, războaiele de cotropire; național-socialism. (< fr. nazisme, germ. Nazismus) Vezi definitia »