ștroápă, ștroápe, s.f. (reg.; în exploatarea lemnului) jghiab mic instalat la capătul de sus al ulucului principal pe care coboară buștenii de pe munte. Vezi definitia »

RETICÉNȚĂ, reticențe, s. f. Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reținere, rezervă într-o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-și brusc expunerea, trece la altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce a voit să spună. – Din fr. réticence, lat. reticentia. Vezi definitia »

MĂTÚȘĂ, mătuși, s. f. 1. Sora tatălui sau a mamei unei persoane; (mai rar) verișoara unuia dintre părinți sau soția unchiului; tanti, țață, tușă². 2. (Pop.) Termen de respect cu care se adresează cineva unei femei în vârstă sau folosit când vorbește despre ea; lele; p. gener. femeie în vârstă; babă. – Lat. amita. Vezi definitia »

plănuiálă, plănuiéli, s.f. (înv.) plan. Vezi definitia »

OXIDÁZĂ s. f. enzimă în celulele vegetale și animale, care catalizează reacțiile de oxidare a unei substanțe chimice. (< fr. oxydase) Vezi definitia »