REVELAȚIÚNE s. f. v. revelație. Vezi definitia »

obțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obțín, 2 sg. obțíi, 1 pl. obțínem, 2 pl. obțíneți; conj. prez. 3 să obțínă; ger. obținând; part. obținút Vezi definitia »

CLARVIZIÚNE s. f. însușirea de a pătrunde un fapt, un fenomen etc. și de a prevedea desfășurarea lui. (după fr. clairvoyance) Vezi definitia »

DEZORDINE balamuc, brambureală, bulibășeală, haloimăs. Vezi definitia »

LOCUȚIÚNE, locuțiuni, s. f. Grup de cuvinte cu înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. ♦ (Înv.) Expresie. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (înv.) locúție s. f.] – Din fr. locution, lat. locutio, -onis. Vezi definitia »