DISPÚNE vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide; a ordona. 2. a așeza, a aranja într-o anumită ordine. II. intr. 1. a avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 2. a învinge într-o competiție sportivă. III. refl. a căpăta bună dispoziție, a se înveseli. (după fr. disposer, lat. disponere) Vezi definitia »

UZUCAPIÚNE s.f. (Jur.) 1. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. 2. Dobândire a suveranității asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă și pașnică a autorității de stat asupra acelui teritoriu. [sil. -pi-u-, g.-d. art. uzucapiúnii] (din fr. usucapion, lat. usucapio) [morf. DOOM] Vezi definitia »

ASCOLICHÉNE s. n. pl. clasă de licheni dintr-o ciupercă și o algă verde sau albastră. (< fr. ascolichenes) Vezi definitia »

TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. f. (bis.) denumire a tainei prefacerii vinului și a pâinii din împărtășanie în trupul și sângele lui Cristos. (< fr. transsubstantiation) Vezi definitia »

REVERSIÚNE s.f. 1. Întoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. Tratament termic aplicat unor aliaje cu bază de aluminiu pentru a elimina efectele îmbătrânirii. ♦ (Fiz.) Schimbarea ordinii de succesiune în timp a stărilor prin care trece un sistem în cursul unei transformări; reversare. 3. Conversie. [Var. reversie s.f. / < fr. réversion, cf. lat. reversio]. Vezi definitia »