ÎMPĂCIUITORÍSM s.n. Atitudine conciliatoristă, de aplanare a conflictelor de clasă. ♦ (P. ext.) Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pron. -ciu-i-. / < împăciuitor + -ism, după rus. primirencestvo]. Vezi definitia »

MAGMATÍSM s. n. totalitatea proceselor în legătură cu deplasarea magmei în scoarța terestră. (< fr. magmatisme) Vezi definitia »

s.m.,persoana care insala pe altii si isi insuseste bunuri straine Vezi definitia »

DEMONÍSM s. n. 1. credință în demoni. 2. atitudine, răzvrătire demonică; satanism (2). (< fr. démonisme) Vezi definitia »

ATONÍSM ({i} Aton) s. n. Primul cult monoteist, constînd în adorarea discului solar (Aten sau Aton), considerat ca aspect vizibil al divinității. A fost instituit în Egipt de faraonul Amenhotep al IV-lea (c. 1361-1340 î. Hr.). După moartea lui, preoții au restaurat politeismul. Vezi definitia »