AUTOCORÍE s.f. (Bot.) Împrăștiere a semințelor fără ajutorul agenților externi. [Cf. it. autocoria < gr. chorein – a azvârli]. Vezi definitia »

cherchelíe s.f. (înv.) fiare, ferecătură. Vezi definitia »

ANTEVÉRSIE s. f. (med.) îndoire, întoarcere sau deplasare anterioară a unui organ. (< fr. antéversion) Vezi definitia »

CONCATENÁȚIE, concatenații, s. f. 1. (Lingv.) Înlănțuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic. 2. (Lit.) Înlănțuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din fr. concaténation. Vezi definitia »

VICTIMOLOGÍE s. f. 1. studiu (psihiatric) al victimelor. 2. curent în criminologie care își propune să studieze rolul victimei în geneza și producerea infracțiunii. (< fr. victimologie, germ. Viktimologie) Vezi definitia »