Definita cuvantului concatenație
CONCATENÁȚIE, concatenații, s. f. 1. (Lingv.) Înlănțuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic. 2. (Lit.) Înlănțuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din fr. concaténation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu concatenație
AUTOMEDICÁȚIE, automedicații, s. f. Medicație stabilită de bolnav pentru sine. [Pr.: a-u-] – Din fr. automédication. Vezi definitia »
ADELFÍE s.f. (Bot.) Proces de concreștere a două sau a mai multor organe. [Cf. fr. adelphie, germ. Adelphie < gr. adelphos – frate]. Vezi definitia »
IHTIOGRAFÍE s. f. ihtiologie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ichtyographie. Vezi definitia »
ULOTOMÍE s. f. rezecție a marginii gingivale. (< fr. ulotomie) Vezi definitia »
HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »