COABITÁȚIE s.f. Coabitare. [Var. coabitațiune s.f. / cf. lat. cohabitatio, fr. cohabitation]. Vezi definitia »

CITOFOTOMETRÍE s. f. fotometrie a organitelor celulare cu ajutorul microscopului totometru. (< fr. cytophotométrie) Vezi definitia »

cocáie, cocắi, s.f. (reg.) 1. lemn strâmb cu care ciobanii atârnă căldarea cu mămăligă; cujbă. 2. cobiliță, coromâslă, cumpănă. 3. bățul folosit în jocul popic. 4. parte a războiului de țesut. 5. parte a pivei de abá. Vezi definitia »

ORIENTÁȚIE s.f. (Rar) Orientare. [< fr. orientation]. Vezi definitia »

AGRONOMÍE s.f. Știință care înglobează cunoștințele referitoare la cultivarea sistematică a pământului. [Gen. -iei. / < fr. agronomie, cf. gr. agros – câmp, nomos – lege]. Vezi definitia »