cîrtíță (cấrtițe), s. f. – Mic mamifer insectivor, cu blana neagră, sobol (Talpa europea). Sl. (bg. kŭrtica, sb. krtica, cr., slov. kèrtica), din sl. krŭtŭ „cîrtiță” (Cihac, II, 44; Philippide, Principii, 38; Conev 56). Din rom. vine mag. kertica (Edelspacher 16). Vezi definitia »

–RÉMĂ Element secund de compunere savantă cu sensul „vâslă”, „prevăzut cu vâsle sau rânduri de vâsle”. [< fr. -rème, it. -rema, cf. lat. remus]. Vezi definitia »

VIRGÍNĂ s.f. v. virgin (1) [în DEX´98 și DN] Vezi definitia »

URZEÁLĂ, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile paralele montate în războiul de țesut, printre care se petrece firul de bătătură pentru a se obține țesătura. 2. Fig. (Rar) Alcătuire, conformație, structură. 3. Fig. Intrigă, uneltire, complot. – Urzi + suf. -eală. Vezi definitia »

séceră (-ri), s. f. – 1. Unealtă agricolă manuală pentru recoltat cereale. – 2. Seceriș, recoltă. – 3. Timpul recoltei. – 4. Semilună, lună în creștere. – Var. secere. – Mr. seațire, megl. sęțări. Lat. sĭcĭlis (Pușcariu 1573; REW 7900), cf. ven. sezola. – Der. secera, vb. (a tăia cu secera, a cosi; a anihila, a devasta; a trage cu arma automată; a recolta, a culege; a ucide, a elimina, a suprima); secerător, s. m. (om care seceră); secerătoare, s. f. (mașină de secerat); secerătură, s. f. (recoltă, secerat); secerar, s. m. (august); seceriș, s. n. (recoltare, secerat); secerea, s. f. (plantă, Gladiolus imbricatus); secerăciune, s. f. (înv., secerat); secerue, s. f. (Banat, plantă). Vezi definitia »