SFIICIÚNE, sfiiciuni, s. f. Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios; atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală; sfială. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -ciune. Vezi definitia »

DICȚIÚNE s.f. Fel de a pronunța sunetele, silabele și cuvintele. ♦ Arta de a pronunța clar și frumos un text (mai ales în teatru). [Var. dicție s.f. / cf. fr. diction, lat. dictio]. Vezi definitia »

SUCUSIÚNE s. f. metodă de punere în evidență a lichidului amestecat cu un gaz dintr-un organ cavitar prin clătirea bolnavului. (< fr. succussion, lat. succussio) Vezi definitia »

EXACTITÚDINE s. f. exactitate. (< fr. exactitude) Vezi definitia »

PROIECȚIÚNE s.f. v. proiecție. Vezi definitia »