VOLUNTARÍSM s.n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau o voință cosmică oarbă. 2. Concepție socio-politică, care consideră voința umană ca factor hotărâtor al istoriei, atribuind proceselor voliționale un rol determinant în acțiunea socială, negând existența legităților obiective sau opunând voința umană acestor legi. 3. Concepție în psihologie după care în viața psihică rolul hotărâtor îl au procesele voliționale. [Cf. germ. Voluntarismus, fr. voluntarisme]. Vezi definitia »

POPORANÍSM s. n. curent social-politic, cu implicații literare, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care considera masele țărănești drept elementul de bază al națiunii și factorul hotărâtor în crearea culturii naționale, recomandând, pe plan literar, crearea de opere inspirate din viața țărănimii. (după rus. narodnicestvo) Vezi definitia »

TAYLORÍSM s.n. v. tailorism. Vezi definitia »

DOCETÍSM s.n. Erezie de la începuturile bisericii creștine, care susținea că Iisus Cristos nu ar fi fost om decât în aparență. [< fr. docétisme, cf. gr. dokein – a părea]. Vezi definitia »

MOLINÍSM s.n. Doctrină formulată de iezuitul spaniol Luis Molina, care a încercat să pună de acord predestinarea cu liberul-arbitru. [< fr. molinisme]. Vezi definitia »