Definita cuvantului istoriografie
ISTORIOGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază scrierile istoriografice; știința istoriei (2) [în DN]; (p. ext.) totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumită țară sau dintr-o anumită epocă. ◊ Istoriografie literară = totalitatea lucrărilor științifice având ca obiect studiul istoriei unei literaturi. [Pron. -ri-o-. / < fr. historiographie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu istoriografie
INTERFEROMETRÍE s. f. tehnica determinării unor mărimi fizice care se bazează pe fenomene de interferență. (< fr. interférométrie) Vezi definitia »
năvîrlíe (-íi), s. f. – (Munt.) Nebunie, sminteală, capriciu, glumă. Bg. vărlŭ „turbat”, vărluvam „a turba”, cf. ngr. βούρλια „glumă”; nă- poate fi sl., cf. rut. naverle „pe dos”, sb. navrlje „răsucit” (Tiktin), sau expresiv, ca în nătă- sau năvleg. – Der. năvîrlios, adj. (capricios). Vezi definitia »
SUBFAMÍLIE s.f. Subdiviziune a unei familii (1). [După fr. sous-famille]. Vezi definitia »
CIRIPÍE, ciripii, s. f. (Reg.) Sfoară muiată în vopsea (roșie), pe care o întinde dulgherul pentru a trage linii drepte pe scânduri, pe bârne etc. ◊ Expr. (A merge sau a se duce, a trage) ca pe ciripie = (a merge sau a se duce, a trage) drept, în linie dreaptă. – Din tc. çirpi. Vezi definitia »
CISTOPLEGÍE, cistoplegii, s. f. (Med.) Paralizie a vezicii urinare. – Din fr. cystoplégie. Vezi definitia »