ADORÁNT, -Ă s. m. f. om care se roagă unei divinități, în arta cultă. (< germ. Adorant) Vezi definitia »

elocuént (-tă), adj. – Convingător, grăitor. – Var. elocvent. Lat. eloquens, prin intermediul fr. éloquent. Var. se datorează pronunțării germ. a latinei. – Der. elocuență (var. elocvență, înv., elocință), s. f.; elocuțiune, s. f., din lat. elocutio (sec. XIX). Vezi definitia »

MONOELECTROVALÉNT, -Ă adj. (despre elemente chimice) care are electrovalența egală cu unitatea. (< mono¹- + electrovalent) Vezi definitia »

TETRAVALÉNT, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 4; cvadrivalent (2). 2. prevăzut cu patru cromozomi. (< fr. tétravalent) Vezi definitia »

SIMȚĂMẤNT, simțăminte, s. n. Sentiment. [Var.: (înv.) simțimấnt s. n.] – Simți + suf. -ământ (după fr. sentiment). Vezi definitia »