BLESTÉM (‹ blestema) s. n. Invocație cu funcție de sancțiune, prin care se cheamă mînia sau urgia unei divinități asupra unei ființe sau obiect în scop de răzbunare ♦ B. divin = b. adresat de Dumnezeu perechii primordiale Adam și Eva, după înfruptarea din Pomul Cunoștinței, anulat apoi prin răscumpărarea săvîrșită de Hristos. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva. Vezi definitia »

CLASÉM, claseme, s. n. (Lingv.) Ansamblu al trăsăturilor semantice minimale ale unei unități lexicale. – Din fr. classeme. Vezi definitia »

BOÉM, -Ă I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine. II. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem. (< fr. bohème) Vezi definitia »

MODÉM s. n. (inform.) dispozitiv periferic care permite calculatoarelor să recepționeze semnalele transmise prin telefon. (< engl. modem) Vezi definitia »

MORFONÉM, morfoneme, s. n. (Lingv.) Fonem care intră în alternanțe morfologice. – Din fr. morphonème. Vezi definitia »