HUBLÓU s. n. mică deschizătură circulară în peretele unei (aero)nave. (< fr. hublot) Vezi definitia »

óu (óuă), s. n. – 1. Celulă care conține germenul unei ființe din aceeași speță. – 2. Nod, maleolă. – 3. (Arg.) Testicul. – Mr. ou, megl. uou, istr. owu. Lat. ovum (Pușcariu 1232; Candrea-Dens., 1294; REW 6128), cf. vegl. yuv, it. ouvo, logud., cat. ou, prov. uou, fr. oeuf, sp. huevo, port. ovo. Pentru sensul al doilea, cf. ALR, I, 59. – Der. oua, vb. (a face ouă), mr. oauă, uare, probabil direct dintr-un lat. *ovare (Pușcariu 1233; Graur, BL, V, 107); ouat, s. n. (acțiunea de a oua); ouătoare, adj. f. (care produce ouă). Cf. oară. – Der. neol. (din fr.) oval, adj.; ovar, s. n.; ovul, s. n. Vezi definitia »

CONTRAETAMBÓU s.n. (Mar.) Piesă care dublează etamboul spre interiorul navei spre a-l întări. [Cf. fr. contre-étambot]. Vezi definitia »

TRIPÓU s. n. local, stabiliment cu jocuri de noroc. (< fr. tripot) Vezi definitia »

LASÓU s.n. Frânghie sau curea lungă prevăzută cu un laț, care se leagă de șa și este folosită în America de Sud la prinderea animalelor sălbatice. [< fr. lasso, cf. sp. lazo]. Vezi definitia »