IMPÓZIT s.n. Plată obligatorie către stat pe care trebuie s-o efectueze cetățenii, organizațiile economice etc. potrivit anumitor norme de impunere, aceste norme, ca și natura și destinația impozitelor, depinzând de orânduirea socială. [Pl. -te, -turi. / < lat. impositus, cf. it. imposta, fr. impôt]. Vezi definitia »

ȘPĂLTUÍT s. n. Șpăltuire. – V. șpăltui. Vezi definitia »

văruit, -ă, văruiți, -te adj. beat, în stare de ebrietate. Vezi definitia »

HORNBLENDÍT, hornblendiți, s. m. Rocă grăunțoasă alcătuită în special din hornblendă. – Din fr. hornblendite. Vezi definitia »

MUGURÍT, -Ă, muguriți, -te, adj. (Înv. și reg.) Înmugurit. [Var.: mugurát, -ă adj.] – V. muguri. Vezi definitia »