CENOBÍT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita. Vezi definitia »

CĂMĂȘÚIT, -Ă, cămășuiți, -te, adj. (Despre elemente de construcție) Care a fost acoperit, cu beton, metal etc. – V. cămășui. Vezi definitia »

EXTRAVERTÍT, -Ă, extravertiți, -te, adj. (În sintagma) Tip extravertit = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea sentimentelor; sociabilitate. ♦ (Despre oameni) Care este de tip extravertit. [Var.: extrovertít, -ă adj.] – Din fr. extraverti. Vezi definitia »

nestrunit Vezi definitia »

NEVICLENÍT, -Ă, nevicleniți, -te, adj. (Rar) Care nu este viclean; bun, prietenos. – Din ne- + viclenit. Vezi definitia »