Definita cuvantului întrerupere
ÎNTRERÚPERE s.f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei; oprire, suspendare. ◊ Fără întrerupere = neîntrerupt, continuu. ♦ Replică, exclamație etc. care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. [< întrerupe].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu întrerupere
ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica. – V. abdica. Vezi definitia »
COLECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a colecționa. [Pron. -ți-o-. / < colecționa]. Vezi definitia »
DEFECÁRE s.f. Acțiunea de a defeca și rezultatul ei; defecație. [< defeca]. Vezi definitia »
HOLBÁRE, holbări, s. f. Acțiunea de a (se) holba și rezultatul ei. – V. holba. Vezi definitia »
EXPECTORÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a expectora; expectorație. [< expectora]. Vezi definitia »