COÁCE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acțiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat. ◊ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii (din cuptor). 2. Refl. (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi. 5. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi. – Din lat. pop. cocere (= coquere). Vezi definitia »

ce inseamna : dubitabil Vezi definitia »

aoáce, adv. – Acolo, colo. Var. aoaci. – Mr. auați. Lat. illāc-ce, cu a- caracteristic funcției adv. (DAR). Din lat. *ad hocce, după Philippide, ZRPh., XXXI, 1907, p. 292, și Pascu, I, 46. În Trans. de V. Vezi definitia »

RAPÁCE adj. invar. Răpitor; hrăpăreț, apucător, lacom. [< it. rapace, cf. fr. rapace]. Vezi definitia »

ARTEFÍCE s. m. (rar) 1. meșter; meșteșugar, muncitor. ◊ artist. 2. (fig.) om dibaci, îndemânatic, iscusit. (< it. artefice) Vezi definitia »