Definita cuvantului justițiar
JUSTIȚIÁR adj., s.m. (Liv.) 1. (Cel) care avea dreptul de a împărți dreptatea într-o regiune (mai ales în orânduirea feudală). 2. (Cel) care iubește dreptatea, iubitor de dreptate. [Pron. -ți-ar. / < fr. justicier].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu justițiar
ABARTICULÁR, -Ă adj. Situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta. [Cf. fr. abarticulaire]. Vezi definitia »
maimár (maimári), s. m. – (Înv.) Conducător de lucrări, subinginer. – Mr. maimar. Tc. (arab.) meimar (Șeineanu, III, 74), cf. ngr. μαϊμάρης, bg., sb. maimar. – Der. maimărie, s. f. (biroul maimarului). Vezi definitia »
CALCÁR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenușie, roșie, neagră etc.; piatră-de-var. [Acc. și: cálcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire. Vezi definitia »
năzár, năzáruri, s.n. (reg.) 1. năzărire, viziune. 2. teamă, spaimă. 3. nărav. Vezi definitia »
INTRAMOLECULÁR, -Ă adj. Care se află sau se petrece în interiorul moleculelor. [Cf. fr. intramoléculaire]. Vezi definitia »