ORIFÍCIU s. n. deschidere (a unei cavități). (< lat. orificium fr. orifice) Vezi definitia »

BATÍU s.n. 1. Construcție de metal care formează legătura dintre un motor, o mașină etc. și fundație. 2. Cadru pe care se montează mecanismele mașinilor-unelte. [Pron. -tiu, pl. -uri. / < fr. bâti]. Vezi definitia »

TRIFÓRIU, triforii, s. n. Tribună îngustă, susținută de coloane subțiri, care înconjură nava centrală în bazilicile romanice și gotice, deasupra nivelului navelor laterale. – Din fr. triforium. Vezi definitia »

INTERLOCUTÓRIU, -IE adj. (jur.) cu caracter de interlocuțiune; interlocutiv. (< fr. interlocutoire) Vezi definitia »

STÁDIU s. n. etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, proces etc.; fază. (< fr. stade, lat. stadium, germ. Stadium) Vezi definitia »