Definita cuvantului interlocutoriu
INTERLOCUTÓRIU, -IE adj. (jur.) cu caracter de interlocuțiune; interlocutiv. (< fr. interlocutoire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu interlocutoriu
BULANGÍU, bulangii, s.m. 1.Homosexual 2.Persoană rea, fără cuvânt. Vezi definitia »
AZURÍU, -ÍE, azurii, adj. (Adesea substantivat) Albastru-deschis. – Din azur + suf. -iu. Vezi definitia »
CLAVÍRIU s. n. v. clavir. Vezi definitia »
VÍCIU s.n. 1. Cusur, defect; lipsă. ◊ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) viciu de formă = greșeală în redactarea unui act, care face actul anulabil. 2. Deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. [Pron. -ciu. / < fr. vice, it. vizio, lat. vitium]. Vezi definitia »
cobeccíu, cobeccíi, s.m. (înv.) servitor sau gardian al Seraiului turcesc. Vezi definitia »