glávă (-ve), s. f. – 1. Cap. – 2. (Înv.) Capitol. Sl. glava (Cihac, II, 121; Conev 87), cf. bg., sb. glavă, pol. glowa, rus. golova, ngr. γϰλάβα „căpățînă”. Primul sens are totdeauna o nuanță depreciativă. Din sb. pare a proveni glag, s. n. (Banat, colț), prin intermediul unei asimilări. – Der. glăvățînă, s. f. (căpățînă, dovleac), prin încrucișare cu căpățînă, cf. bg. glavetina; glovoț, s. n. (căpățînă); glarhnică, s. f. (șervet răsucit în formă de colac pe care se așază greutatea purtată pe cap), din sl. glavnikŭ „de cap”; glaviznă, s. f. (înv., capitol), din sl. glavizna, împrumut literar. Cf. sglăvoc. Vezi definitia »

TUMORÉTĂ s.f. Mică tumoare. [Cf. fr. tumorette, it. tumoretto]. Vezi definitia »

SEMIPALMÉTĂ s. f. (arte) motiv decorativ vegetal constând din reprezentarea frunzei de palmier din profil. (< semi- + palmetă) Vezi definitia »

izvoditúră s.f. (înv.) născocire, scornire, născodire, stârnire, plăsmuire. Vezi definitia »

CHINOLÍNĂ s.f. v. chinoleină. Vezi definitia »