REMANÉNȚĂ s.f. 1. Stare (a unui corp) care se menține, care persistă (după o comprimare). ♦ Remanență magnetică = polarizație magnetică rămasă într-o substanță după suprimarea câmpului magnetizant. 2. Proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. [< fr. rémanence]. Vezi definitia »

BÁHNĂ, bahne, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau stuf; smârc. – Din ucr. bahno. Vezi definitia »

HELMINTIÁZĂ s. f. boală parazitară produsă de prezența helminților în organism; verminoză. (< fr. helminthiase) Vezi definitia »

VERÚCĂ s.f. Excrescență papilară, provocată de un virus; aluniță, neg. [< it., lat. verruca]. Vezi definitia »

ÎNNEGREÁLĂ, înnegreli, s. f. (Rar) Înnegrire. – Înnegri + suf. -eală. Vezi definitia »