REAMBALÁRE, reambalări, s. f. Acțiunea de a reambala și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reambala. Vezi definitia »

REPERCUTÁRE, repercutări, s. f. Acțiunea de a se repercuta și rezultatul ei. – V. repercuta. Vezi definitia »

SURSURÁRE, sursurări, s. f. v. SURSURA. – [DLRM] Vezi definitia »

GAZONÁRE s.f. Acțiunea de a gazona. [< gazona]. Vezi definitia »

urdoáre (-óri), s. f. – Secreție depusă pe marginea pleoapelor, puchin. Origine incertă. Pare a fi lat. odōrem cu r propagat ca în calabr. orduri, „miros”; sensul primitiv de putoare, s-ar fi confundat cu cel de „murdărie”. După Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 303 (cf. Pușcariu 1828; Tiktin; REW 4187), dintr-un lat. *horrĭdōrem, der. puțin convingător (fr. ordure, it. ordura nu pot reprezenta aceeași formă). Chiar după Pușcariu, Dacor., V, 410, de la un lat. *udor, puțin clar. Legătura cu urdina „a avea diaree” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urduros, adj. (puchinos). Vezi definitia »