CREMNOFOBÍE s.f. Teamă patologică de prăpăstii. [Gen. -iei. / < fr. cremnophobie, cf. gr. kremnos – prăpastie, phobos – teamă]. Vezi definitia »

únghie (-ii), s. f. – 1. Lamă cornoasă la ultima falangă a degetelor, la om. – 2. Gheară. – 3. Copită. – Var. înv. unghe. Mr. ungl’e, megl., istr. ungl’ă. Lat. ŭngŭla (Cipariu, Gram., 47; Pușcariu 1817; REW 9071), cf. vegl. yongla, it. unghia, friul., fr. ongle, prov. ongla, cat. ungla, sp. uña, port. unha. Uz general (ALR, I, 52). – Der. unghișoară, s. f. (broscuță sublinguală, boală la cai; întărire a corneei, boală la vite). – Cf. ghiară. Vezi definitia »

HIPOGALACTÍE s. f. insuficiență a secreției lactate. (< fr. hypogalactie) Vezi definitia »

abstrácție s. f. 1. noțiune, idee rezultată din procesul de abstractizare. 2. abstractizare. ◊ a face ~ de = a nu lua în considerare. (< fr. abstraction, lat. abstractio) Vezi definitia »

ARHEOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. arkhaios „vechi” + logos „studiu”) s. f. Ramură specializată a științei istorice, avînd ca obiect colectarea, ordonarea și interpretarea vestigiilor materiale din trecutul istoric al omenirii. A. este principalul izvor pentru cunoașterea istoriei (preistoriei) și a civilizațiilor antice în lipsa știrilor scrire. Metodele de cercetare ale a. sînt: practice (de descoperire pe teren) și teoretice (de ordonare și interpretare a materialului descoperit). A. ca știință s-a constituit în sec. 17, cînd s-a trecut la o cercetare sistematică și la interpretarea vestigiilor antice ca mărturii sau argumente în sprijinul datelor oferite de izvoarele scrise. În sec. 18 are loc explorarea sistematică a unor vechi centre antice, creîndu-se primele șantiere și școli arheologice naționale. Primele săpături arheologice sistematice de pe terit. României s-au făcut în sec. 19, creatorul școlii naționale de arheologie fiind. V. Pârvan. Vezi definitia »